Povestea din Alexandru Sihleanu 12 (Vila Bally) - spusă de actualul stăpân al Castelului
Istoria începe în sec XVIII cu un bancher al Imperiului Otoman, de origine evreiască, din familia Bally, care s-a mutat la București odată cu domnitorul Mavrocordat, pe care-l susținuse financiar, și care l-a numit în 1715 într-o funcție echivalentă a celei de mare vizir, fiind fondatorul comunității sephardice din Valahia. Generații de bancheri, scriitori și chiar oameni politici au contribuit în felul lor la istoria României moderne.
După Primul Război Mondial unul dintre celebrii descendenți ai familiei Bally, Jean Bally (industriaș, dar și filantrop), cumpără de la prințesa Maria Moruzzi (nora lui Cuza și ulterior soția de 24h a lui Ionel I.C Brătianu) un teren în fostul sector negru al Bucureștiului (actualmente parte a sectorului 3), iar în 1927-1928 edifică o reședință somptuoasă pentru unul din fii săi, Charles, în baza autorizației 182/C/1927.08.17.
Odată cu venirea la putere a comuniștilor are loc prima stabilizare monetară și naționalizarea proprietăților industriale, iar situația financiară a familiei Bally se depreciază, astfel încât iau hotărârea de a emigra către Israel, proaspăt constituit ca stat după al Doilea Război Mondial. În Decembrie 1949 vând această reședința luxoasă către doctorul Cartianu și soția acestuia, cu drept de ședere limitată (chirie) până la primirea aprobării de emigrare și ulterior în 1950 pleacă din țara, mai întâi în Israel și mai apoi în SUA. De aici povestea ia 2 direcții: Dr. Cartianu și descendenții / Charles Bally și descendenții.
În 1950 imobilul este naționalizat la poziția 1246 din anexă la decretul 92/1950. Familia Cartianu ajunge pe drumuri, imobilul este apartamentat și oferit noilor potențați. Doctorul Cartianu se stinge înaintea Revoluției, însă soția acestuia și descendenții duc o luptă în justiție între 1994 și 1999 pentru recuperarea proprietății. Bătălia ajunge până la respingerea recursului procurorului general de către Curtea Supremă de Justiție și în final imobilul este recuperat. Imobilul se vinde în 2001, într-o stare avansată de degradare, este consolidat și își recapătă strălucirea de odinioară. Ulterior atrage atenția unor bloggeri de arhitectură și clădirea devine relativ cunoscută în mediul online drept “Castelul din strada Alexandru Sihleanu“.
În anul 2019 primim un mesaj din SUA, de la o doamnă, Dana W., care afirmă că după decesul mamei sale, despre care știa că a copilărit în România, a descoperit o serie de înscrisuri și fotografii, care o îndreptățesc să creadă că este nepoata lui Charles Bally și că mama sa a copilărit în acest imobil. A căutat în Google combinația: Charles Bally - Bucharest și i-au apărut imagini cu fosta reședință. Comparând aceste imagini cu unele fotografii vechi, de după cel de al Doilea Război Mondial, a realizat că există o similitudine mare. Am rugat-o să-mi trimită aceste fotografii vechi și într-adevăr aici a copilărit mama sa, iar celebrul filantrop Jean Bally a fost străbunicul dânsei.
Am primit vizitat fratelui doamnei Dana W. împreună cu nepoții doamnei. Au venit din Las Vegas pentru a afla istoria familiei pierdută complet în vâltoarea istoriei. Fotografiile o reprezintă pe mama doamnei Dana W., în copilărie, însoțită de bonă sau de vecini. (Felix Tudor Lucutar – Iunie 2024)
Referințe:
Anunț de închiriere pe Internet: Cladire exceptionala (Castelul din strada Poet Alexandru Sihleanu / fosta resedinta Bali ), monument istoric, restaurata, consolidata, decorata si amenajata la cele mai inalte standarde, situata ultracentral. Suprafata construita circa 700 mp, dispusa pe 5 nivele, D+P+2+M. Dispune de receptive, sali de conferinta (2), toalete 4, bucatarie, etc. Inchiriabila in intregime sau pe etaje - preț integral 8,750€/ lună. (2023)
*
ChatGPT despre stilul arhitectural al Castelului din Alexandru Sihleanu (Vila Bally): The building in these photos displays a mix of architectural details and motifs that make it somewhat eclectic. The dominant features suggest a combination of Tudor and perhaps Art Deco influences:
- The steeply pitched gable roof and the half-timbering details on the upper part of the façade are characteristic of the Tudor Revival style.
- The rounded front portion with the conical roof also gives a nod to the towers often seen in medieval European architecture, which Tudor Revival sometimes emulates.
- The clean lines and smooth stucco of the main façade, as well as the more geometric details around the windows and door, could be indicative of Art Deco influences, especially prevalent in the 1920s and 1930s.
This combination of styles is not unusual in the early 20th century when historical revival styles were often mixed with the emerging modern trends of the time. The result is a unique blend that creates a distinct architectural character.
