Revoluția Română, sculptură alegorică de Ion Nicodim, Parcul Kretzulescu, București
Sculptura alegorică Revoluția Română este amplasată în Parcul Kretzulescu din București, cunoscut și ca parcul din fața Sălii Palatului, în zona Pieței Revoluției, Sectorul 1. Lucrarea este executată în bronz, are caracter alegoric și a fost realizată în 1992 de sculptorul Ion Nicodim. Amplasamentul se află în imediata vecinătate a Bisericii Kretzulescu și a fostului Palat Regal — actuala clădire a Muzeului Național de Artă al României —, într-o zonă cu o densitate memorială ridicată, unde mai multe lucrări de for public comemorative ale Revoluției Române din decembrie 1989 coexistă în spațiul public. Sculptura este montată pe un soclu dreptunghiular din beton, amplasat pe gazon, fără împrejmuire.
Autorul: Ion Nicodim (1932–2007)
Ion Nicodim s-a născut la 26 martie 1932 în satul Pietreni, județul Constanța, și a decedat la 15 martie 2007 la Paris. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din București, secția Artă Monumentală, în 1956. A fost artist plastic, pictor, grafician, muralist, sculptor și decorator — una dintre cele mai complexe și mai recunoscute personalități artistice românești ale celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea.
În primii ani după studii a realizat un număr de opere monumentale — tapiserii, mozaicuri, ceramici —, consacrându-se apoi îndeosebi picturii. Instalat la Roma între 1963 și 1968, la Accademia di Romania, s-a orientat spre o abstracție aluzivă cu tendință spre lirism. Prima sa expoziție personală la galeria Il Bilico din Roma l-a plasat alături de artiști de reputație internațională, ca Sam Francis, Jean Fautrier, Julius Bissier și Joan Miró. La mijlocul anilor 1970 a realizat compoziții cu tematică figurat-umană de intensă încărcătură tragică, dintre care Recviem pentru soldatul necunoscut a atras ostilitatea cercurilor ideologice oficiale. Din 1977 s-a stabilit definitiv la Paris, unde a lucrat până la moarte.
Opera monumentală a lui Ion Nicodim include lucrări de referință în spații publice și instituționale internaționale: tapiseria de 45 m² Cântare omului (1963), darul României către Organizația Națiunilor Unite, montată la sediul ONU din New York în 1970; tapiseria de 105 m² de la Teatrul Național din București (1977); fresce la Muzeul Militar din București (1979, 1988). În 1975 a primit din partea ONU titlul de Planetary Citizen, alături de personalități ca Martin Luther King, Yehudi Menuhin și Pablo Casals. A fost distins cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România (1964), Premiul UNESCO la Roma (1968) și Premiul „Frederic și Cecilia Cuțescu-Storck" (1965). A fost cetățean de onoare al municipiului Constanța. După 1989 a câștigat concursul organizat de Ministerul Culturii pentru realizarea unui Memorial al Gulagului românesc — proiect pe care l-a urmărit până la ultima suflare, fără a-l putea finaliza. S-a stins din viață în urma unui cancer, cu zece zile înainte de a împlini 75 de ani.
Descrierea operei — compoziție, materiale, limbaj plastic
Revoluția Română este o sculptură în bronz cu caracter alegoric, de dimensiuni monumentale, amplasată pe un soclu rectangular din beton. Compoziția reunește mai multe figuri umane stilizate — corpuri cu membre alungite, fragmentate și dispuse în tensiune dinamică, în coliziune sau prăbușire —, tratate într-un limbaj expresionist cu accente de abstracție. Masa sculpturală se dezvoltă pe verticală și diagonală, cu extensii care rup silueta prin linii unghiulare și gesturi suspendate, sugerând violența, căderea și sacrificiul. Nicio figură nu este individualizată; toate sunt anonime, generice, aparținând mai degrabă unor forțe colective decât unor personaje identificabile.
Suprafața bronzului este aspră, nelustruită, cu o textură brută care amplifică caracterul dramatic al ansamblului. Tratarea formei este în consonanță cu limbajul plastic pe care Nicodim îl dezvoltase în lucrări anterioare cu tematică umană — în special Recviem pentru soldatul necunoscut —, unde corpul uman devine purtătorul unei sarcini tragice, tradus în volume tensionate și gesturi rupte. Alegorismul operei nu recurge la simboluri convenționale; semnificația este transmisă prin însăși forma sculptată: corpurile în coliziune, membrele disjuncte, masa în dezechilibru controlat constituie imaginea plastică a unui eveniment colectiv violent, fără eroi individuali și fără triumfalism.
Context și semnificație
Sculptura Revoluția Română se înscrie în seria de lucrări pe care Ion Nicodim le-a dedicat evenimentelor din decembrie 1989 imediat după căderea regimului Ceaușescu. O altă lucrare monumentală din bronz a aceluiași autor, de dimensiuni similare (280 × 260 × 170 cm), a fost instalată în Piața Palatului Regal — actuala Piață a Revoluției — la începutul anilor 1990, dedicată victimelor anonime ale Revoluției. Critica de artă a calificat-o drept „prima și cea mai neutră" dintre lucrările comemorative amplasate în acea zonă.
Amplasamentul din Parcul Kretzulescu situează sculptura în imediata proximitate a Bisericii Kretzulescu și a fostului Palat Regal, într-un perimetru al cărui caracter memorial și civic este consolidat de mai multe monumente și repere istorice. Zona Pieței Revoluției — cu Balconul de pe clădirea fostului Comitet Central al PCR, cu Memorialul Renașterii și cu bustul lui Corneliu Coposu din curtea Bisericii Kretzulescu — constituie unul dintre cele mai încărcate simbolic spații publice ale Bucureștiului postdecembrist.
Alegerea unui limbaj plastic expresionist-abstract, refuzul eroizării individualiste și insistența pe dimensiunea colectivă și anonimă a suferinței sunt convergente cu întreaga tradiție artistică a lui Ion Nicodim: un artist care, încă din anii 1970, în Recviem pentru soldatul necunoscut, refuzase militantismul optimist al realismului socialist și construise un limbaj propriu al doliului și memoriei. Revoluția Română din Parcul Kretzulescu continuă, în cheie comemorative, aceeași opțiune estetică și etică.
Bibliografie
- Ion Nicodim — Wikipedia România (Wikipedia România)
- Ion Nicodim — artEXIT, lucrări monumentale (artEXIT.ro)
- Ion Nicodim — WikiArt (WikiArt)
- Ion Nicodim — Tyler Collection of Romanian and Modern Art (University of Tasmania)
- Ion Nicodim (1932–2007) — Ziua Constanța (Ziua Constanța)
- ofensă: Monumentul Revoluției (Revista 22)
- Ion Nicodim — Nasui Collection & Archives (Nasui Collection & Archives)
- Ilinca Nicodim-Gèze, Patrick Gèze, Ion Nicodim, Editura Humanitas, București, 2012 (volum tipărit)
