# Academia de Studii Economice (ASE - corpurile noi) Adresă: Calea Dorobanti nr. 15-17 / Bd. Dacia nr. 41, Sector 1, Cartierul Dorobanți, București An construcție: 1970 Tip ansamblu: Educaționale Tip clădire: 6-12 niveluri Stil arhitectural: Modernist socialist Etichete: arhitectura, arhitect, modernist, artdeco, patrimoniu, monument istoric, risc seismic ## Descriere Academia de Studii Economice (ASE - corpul nou); Ansamblul de clădiri „Mihai Eminescu/ Comerț” (Bd. Dacia 41) și „Virgil Madgearu/ Cibernetică” (Calea Dorobanților 15-17). Extinderea Academiei de Studii Economice a fost realizată în două etape, după proiectele făcute de un colectiv condus de arhitecta Cleopatra Alifanti. ## Articol Palatului Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale / Academia de Studii Economice / ASE Ansamblul situat în Piața Romană nr. 6 (cu numere poștale secundare în str. Căderea Bastiliei nr. 2–10) și str. Stanislas Cihoschi nr. 3 și 5) este sediul istoric al Academiei de Studii Economice din București, clasat ca monument istoric, fiind inclus și în zona de protecție a monumentelor din Piața Romană și a ansamblului urban de pe Bulevardul Lascăr Catargiu. Clădirile sunt analizate nu doar ca obiect arhitectural, ci și ca expresie a unui program instituțional major: înființarea învățământului economic superior românesc și afirmarea sa într-un sediu monumental, reprezentativ pentru Bucureștiul modern interbelic. Contextul istoric al apariției Academiei Preocuparea pentru învățământul economic în Principatele Române datează încă din mijlocul secolului al XIX-lea, când la Academia Mihăileană din Iași (1843) au avut loc primele lecții de economie, predate de Ion Ghica. Spre sfârșitul secolului XIX, economia era predată în cadrul Facultății de Drept, dar specialiștii reproșau caracterul prea teoretic al acestor cursuri. În 1912 începe un demers concret pentru înființarea unei instituții moderne, cu orientare practică, necesară dezvoltării economice accelerate a țării. Ministerul Industriei și Comerțului solicită atașaților comerciali din Hamburg, Anvers, Londra și Paris documentație despre învățământul superior comercial occidental, iar o comisie specială analizează materialul. În anul următor, prin Decretul Regal nr. 2978 din 6 aprilie 1913, este creată Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale (AISCI). Nevoia unui sediu propriu a fost resimțită încă de la inaugurarea instituției, în noiembrie 1913, fiecare an universitar debutând cu apeluri către guvern pentru obținerea fondurilor necesare construirii unui local adecvat. Achiziția terenului și începutul proiectului Un pas decisiv are loc după 1919, când profesorul I. N. Angelescu, devenit Director General al Comerțului, propune crearea unui „fond de comision” destinat dezvoltării culturii economice. Prin această măsură, Academia primește inițial 2.500.000 lei pentru cumpărarea sau construirea unui sediu, iar Ministerul Industriei și Comerțului adaugă în 1921 încă 15.000.000 lei. În mai 1922 este cumpărat terenul din Piața Romană, colț cu strada Cometa (azi Căderea Bastiliei). Tot atunci este contractată întocmirea planurilor cu arhitectul Grigore Cerchez, acesta colaborând cu Edmond van Saanen-Algy la proiectarea localului Academiei. Criza financiară obligă Academia să restituie o parte din fonduri, rămânând cu terenul și suma de 4.120.000 lei, dar proiectul este reluat cu hotărâre după alegerea lui Angelescu ca rector în februarie 1924. Consiliul de Administrație aprobă oficial începerea lucrărilor și contractul cu arhitecții Grigore Cerchez, Edmond van Saanen-Algy și A. Culina. Construcția (1924–1926) și inaugurarea Palatului Licitația pentru ridicarea construcției „la roșu” este câștigată de Grigore Cerchez. Lucrările încep la 4 mai 1924, iar în 1925 clădirea este deja ridicată la roșu. Execuția învelitorii și restul lucrărilor sunt tot încredințate lui Cerchez. În paralel se organizează licitații pentru tâmplărie, fierărie, instalații sanitare, electrice, ascensoare și mobilier, Academia dorind finalizarea la 1 octombrie 1926. Inaugurarea are loc luni, 15 noiembrie 1926, în prezența Patriarhului Miron Cristea, a rectorului Angelescu, a ministrului Industriei și a altor personalități. După ceremonie se semnează un Act comemorativ și se vizitează noul sediu. Placa de fundație păstrată în interior consemnează explicit: „Acest Palat s-a ridicat… arhitecți profesor Gr. Cerchez și E. van Saanen Algi, arhitect controlor A. Culina, 1924–1926”. Organizarea funcțională inițială La inaugurare, edificiul era compus din două corpuri principale: Corpul principal, care includea Aula, cabinetul rectorului, cabinetele profesorilor, sala de consiliu, săli de seminar, biblioteca studenților, o sală specială pentru profesori și două săli pentru muzeu; Corpul amfiteatrelor, care adăpostea Auditorium Maximum (Amfiteatrul I, cu 663 locuri), Amfiteatrul II (525 locuri), Amfiteatrul III (468 locuri) și laboratoarele. Amenajările interioare sunt finalizate în prima jumătate a anului 1927. O parte a mobilierului provenea din piesele expuse la Expoziția Generală Română din 1906. Extinderi și intervenții ulterioare În 1928 este inaugurat căminul studențesc din str. Cometa (azi Căderea Bastiliei nr. 5). În 1933, în Aula principală, Cecilia Cuțescu-Storck pictează fresca monumentală „Istoria comerțului românesc”, amplasată în absida din spatele tribunei. În 1934–1935 corpul principal este extins cu o nouă aripă spre strada Cometa, destinată în special bibliotecii, arhitect fiind A. Culina. În anii 1970 sunt construite cele două corpuri din Calea Dorobanți, șef de proiect fiind arhitecta Cleopatra Alifanti. Descriere arhitecturală și stilistică Clădirea are plan neregulat, cu patru aripi care închid complet o curte interioară dreptunghiulară. Corpul principal, cu acces din Piața Romană, este conceput monumental, cu arhitectură clasicizantă, simetrică, adaptată frontului urban reprezentativ. Interioarele de reprezentare (holul cu scara de onoare, Aula, Muzeul, Biblioteca) păstrează aceleași caracteristici stilistice ca fațadele. Sunt conservate elemente originale de mobilier și dotări (lustre, aplice, plafoniere, vitrines în stil național românesc). Corpul amfiteatrelor, proiectat de Edmond van Saanen-Algy, este tratat diferit: o arhitectură modernistă, cu deschideri largi și elemente structurale vizibile, care devin și elemente decorative. Fațada spre str. Stanislas Cihoschi este marcată de ferestre înalte în trepte și contraforți stilizați. Autorii explică această diferență prin amplasare (piață monumentală versus stradă secundară) și prin diferențele de stil dintre cei doi arhitecți: Cerchez, reprezentant al unei epoci oficiale aproape încheiate, influențată de arhitectura franceză de sfârșit de secol XIX, și Van Saanen-Algy, adept al modernismului simplificat și luminos. Palatul Academiei este considerat reprezentativ pentru clădirile de învățământ superior construite la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, îmbinând monumentalitatea oficială cu cerințele unui învățământ modern. Fațadele și decorația originară sunt bine păstrate, iar corpul amfiteatrelor rămâne o componentă deosebită prin realizarea tehnică și expresia modernistă. (sinteză din articolul „Academia de Studii Economice din București. Scurt istoric”, de Adriana Stroe și Aurelian Stroe) * O clădire care va determina schimbări semnificative în profilul funcțional al zonei este cea a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale, definitivată în anii 1926 de arhitecții Grigore Cerchez și Edmond van Saanen-Algy. Ansamblul, nefinalizat în forma proiectată, ce trebuia să se încheie cu un corp simetric, ocupa zona de nord-est a Pieței Romane, dezvoltându-se pe un teren de dimensiuni apreciabile. Față de perioada anterioară, zona nu mai este una exclusiv rezidențială, funcțiunea principală com­binându-se cu cele specifice sectorului terțiar, unde spațiile comerciale și sediile firmelor ocupă aproape în întregime zona parterului, situație vizibilă în special de-a lungul bulevardului Tache Ionescu, Dacia și Piața Lahovary. Apariția Academiei Comerciale în Piața Romană va contribui în egală măsură la modificarea specificului zonei, conturându-se un pol urban cu caracteristici din ce în ce mai bine precizate. Modificări consistente privind țesutul urban au apărut în zonă în momentul în care s-a hotărât extinderea Academiei de Studii Economice cu un corp de clădire orientat spre Bd. Dacia. Discursul urbanistic și ar­hitectural, puternic susținut de contextul politic al epocii, a determinat intervenții de amploare care au dus la sistematizarea unui teren generos cuprins între bulevardul Dacia, strada Cihoschi și Calea Dorobanților. Vechile case, unele dintre ele importante pentru trecutul orașului, au fost demolate pentru a face loc unui velum prismatic masiv, retras față de aliniamentul bulevardului, având o suprafață desfășurată de aproxima­tiv 15.000 mp. Volumul construit în 1955 a fost extins în 1968, cu un corp orientat spre Calea Dorobanților, care se încadrează în aceleași caracteristici. În liniile aceluiași tip de urbanism, în deceniul opt al secolului trecut, a fost finalizat hotelul Dorobanți, configurând împreună cu cele două corpuri ale Academiei de Științe Economice un ansamblu specific epocii. Extinderea Academiei de Studii Economice a fost realizată în două etape, după proiectele făcute de un colectiv condus de arhitecta Cleopa­tra Alifanti. Prima extindere a fost făcută în 1955 printr-un volum masiv orientat spre bulevardul Dacia, cu o dispunere retrasă față de aliniamentul configurat în epocile anterioare. Intrarea principală a fost gândită spre bulevardul Dacia, beneficiind de un spațiu verde generos. Din punct de vedere al com­poziției arhitecturale, se observă liniile directoare ale curentului funcționalist. Treisprezece ani mai târ­ziu este finalizată o nouă extindere a Academiei, cu un nou corp poziționat spre Calea Dorobanților. Structura planului, compoziția fațadelor și rezolvările de detaliu continuă principiile aplicate de colectivul de proiectanți pentru corpul dinspre bulevardul Dacia, constituind un ansamblu cu o arhitectură unitară. (Petru Mortu - Studiu istorico-arhitectural I B-dul Dacia nr. 26, sector 1, București) * Palatul Academiei de Comerț, sau Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale („Clădirea Veche ASE”): Clădirea Ion Angelescu sau „Bastiliei”, Strada Căderea Bastiliei nr. 2-10. Aici se află, printre altele: Aula Magna (la parter), Sala de lectură „Victor Slăvescu”, Sala de lectură „Paul Bran”. Ansamblul de clădiri „Mihai Eminescu/ Comerț” (Bd. Dacia 41) și „Virgil Madgearu/ Cibernetică” (Calea Dorobanților 15-17) sunt „Clădirile Noi ASE”) Referințe: - Academia de Studii Economice din București (Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale / BCMI) - Blocul AGIR, Bd Dacia 26 - studiu istoric - Academia de Studii Economice din București (Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale / BCMI) - Blocul AGIR, Bd Dacia 26 - studiu istoric - Oana Marinache, volumul Arhitur, Bulevardul Colțea - Bulevardul Lascăr Catargiu, Editura Istoria Artei, 2019 (mențiune la pag. 6) - Oana Marinache, Gabriel Badea Păun: Edmond Van Saanen-Algi, de la Baletele rusești la Palatul Telefoanelor, Ed. Istoria Artei, 2015 August 2023: ## Specialiști **Arhitectură:** Cleopatra Alifanti (șef de proiect) Sursă: https://www.propertyindex.ro/residential/academia-de-studii-economice-bucuresti