Cartierul Giulești-Sârbi (sinteză documentară Property INDEX, 2025)
Cartierul Giulești-Sârbi este situat în nord-vestul Municipiului București, în mare parte în Sectorul 6, cu greu contacte administrative spre limita cu Sectorul 1. În clasificarea pentru Property INDEX, se poate descrie ca zona delimitată la sud de Lacul Morii şi de limita administrativă a Bucureştiului (spre comunele Chiajna şi Dudu), la nord şi vest de liniile ferate (în special calea ferată Bucureşti-Chiajna) şi la est de o frontieră ce poate fi considerată Calea Giuleşti sau strada Dudului/Jugastrului spre vest. Conform unei hărţi online, zona „Cartierul Giuleşti-Sârbi” este delimitată aproximativ de: Drum Săbăreni / Calea Giuleşti la nord; strada Dudului / Lacul Morii la est. Zona are caracterul de margine urbană, fiind aproape de limitele Capitalei.
Istoricul cartierului
Zona Giulești-Sârbi are rădăcini vechi: teritoriu aflat pe terasa nordică a râului Dâmboviţa, folosit în trecut pentru agricultură şi locuire răzleţită. Toponimul „Sârbi” sugerează că aici ar fi fost colonizări de meşteşugari sau agricultori de origine sârbă, alături de denumirea „Giuleşti”, care apare într-un document din 1548 şi se leagă de moşia boierului Giulea. În perioada modernă, zona era considerată una cu caracter aproape rural, chiar în mijlocul extinderii municipiului, dotările edilitare fiind slabe. Un articol din 2018 o descrie ca „zona păstorită de Primăria sectorului 1” cu străzi neasfaltate, alimentare limitată cu apă, dar cu potenţial de modernizare. Situl arheologic al ruinelor Mănăstirea Chiajna‑Giulești, aflat la marginea vestică a cartierului, atestă prezenţa unui edificiu religios important din secolul XVIII. În ultimele decenii s-au iniţiat proiecte de modernizare şi regenerare urbană, dar evoluţia rămâne mixtă între zone dezvoltate şi părţi cu întârziere în infrastructură.
Structura rezidenţială şi calitatea vieţii
Cartierul este caracterizat de o densitate redusă de blocuri în comparaţie cu zonele mai centrale din Bucureşti şi de un amestec de locuinţe individuale, case mai vechi, gospodării modeste şi câţiva noi dezvoltatori rezidenţiali. Ghidul imobiliar notează că Giuleşti-Sârbi are încă un „profund caracter rural”, multe locuinţe individuale, unele fără canalizare sau alimentare modernă. Calitatea vieţii este influenţată de proximitatea infrastructurii feroviare, de limitările infrastructurii urbane (apă, canalizare, trotuare) şi de accesul slab la unele dotări. În acelaşi timp, apropierea de Lacul Morii şi de zonele mai noi rezidenţiale creează un potenţial de îmbunătăţire a locuirii. Dacă infrastructura va fi complet modernizată, zona poate deveni mai atractivă. Zona beneficiază de câteva linii de autobuz, în special liniile 162 şi 163 care au staţie la „Giuleşti Sârbi”. Există acces spre staţii de tren în proximitate (Bucureştii Noi, Chiajna) dar legătura directă cu metroul este mai puţin prezentă. Infrastructura rutieră secundară este mai slabă în unele segmente, cu străzi neasfaltate sau în stare precară. Accesul la arterele principale (Calea Giuleşti, Podul Grant, Şoseaua Chiajna etc.) oferă însă potenţial de legătură spre restul oraşului.
Dotări urbane, spaţii comerciale şi servicii
În Giuleşti-Sârbi serviciile comerciale și de proximitate există, dar spaţiile comerciale mari (malluri, hipermarketuri) lipsesc aproape în totalitate. Comerţul de cartier și magazinele locale predomina în structura urbană. Un articol privind modernizarea zonei evidenţiază că magazinele mari lipsesc şi comerţul se face adesea în mod informal. De asemenea, dotările precum farmacii, trotuare, iluminat public s-au extins mai lent decât în alte cartiere urbane. Spaţiile verzi în Giuleşti-Sârbi sunt mai reduse comparativ cu cartierele mai dezvoltate; frontul spre Lacul Morii oferă însă o oportunitate de agrement şi promenadă, fiind în zona sudică a cartierului. Reamenajarea malurilor lacului este în curs, ceea ce ar putea îmbunătăţi dotarea cu spaţii de recreere. (conform descrierilor generale ale cartierului Giuleşti) Baza sportivă majoră cea mai apropiată rămâne complexul sportiv de pe Calea Giuleşti (zona generală Giuleşti, nu doar Sârbi) cu stadionul şi sala polivalentă, ce pot deservi şi locuitorii zonei Sârbi.
Cartierul cuprinde ruinele Mănăstirii Chiajna-Giulești, un important sit de patrimoniu situat la vestul zonei, parte din istoria culturală. De asemenea, biserica parohială „Buna Vestire” din Giuleşti are un cimitir parohial care începând cu 1988 a fost extins în zona Calea Giuleşti nr. 550, partea Sârbi. Nu există o listă mare de cinematografe sau obiective turistice majore strict în Sârbi; zona este mai curând în dezvoltare decât dedicată turismului. Din punct de vedere economic, zona Giuleşti-Sârbi aparţine categoriei de „cartier-margine” cu potenţial de valorizare. Investiţiile imobiliare au început să apară, dar infrastructura rămâne un factor de restricţie. Conform surselor, lipsa actelor de proprietate, starea drumurilor, alimentarea slabă cu utilităţi au redus atractivitatea pentru investitori. Totuşi, proiectele de modernizare şi reamenajarea lacului şi malurilor aduc o perspectivă de creştere a valorii locuinţelor şi de îmbunătăţire a profilului zonei în următorii ani. Zona are o identitate mixtă, între vechi aşezări agricole, gospodării modeste şi dezvoltări rezidenţiale emergente. Cartierul este în continuare parţial segregat de restul oraşului prin configuraţia liniilor ferate şi lipsa mai multor fronturi urbanizate, ceea ce conferă un nivel de izolare relativ. Există oportunităţi semnificative pentru intervenţii urbane – infrastructură, amenajare spaţii verzi, locuinţe moderne – care pot transforma zona într-un cartier de locuire mai atractiv în contextul extinderii Bucureştiului către vest.
Ansamblurile rezidențiale din Giulești
Zona Giulești – Lacul Morii – Giulești-Sârbi a devenit, în ultimii 15–20 de ani, unul dintre coridoarele importante de dezvoltare rezidențială privată din nord-vestul Bucureștiului. De-a lungul Căii Giulești și în cartierele limitrofe s-au coagulat mai multe ansambluri noi, cu nume comerciale și perimetre clar delimitate, de la mari proiecte de blocuri înalte până la cartiere de vile cu regim mic de înălțime. Mai jos este o trecere în revistă a principalelor ansambluri rezidențiale noi din Giulești și împrejurimi.
Aqua City: Aqua City este, la acest moment, cel mai mare ansamblu rezidențial din zona Giulești – Lacul Morii. Proiectul se dezvoltă pe un teren de aproximativ 7,5 hectare, la nord de Lacul Morii, cu acces direct din Calea Giulești, prin Intrarea Godeni. Ansamblul este conceput ca un mic cartier autonom, format din mai multe blocuri înalte, dispuse în jurul unor curți interioare și alei pietonale, cu deschidere vizuală spre lac și către axa rutieră principală.
Configurația de ansamblu include șase clădiri cu regimuri de înălțime variabile, de la subsol și parter până la 7–11 etaje, cu un număr total de aproximativ 2.000 de apartamente. Locuințele sunt în mare parte de două și trei camere, cu suprafețe optimizate pentru familii tinere și pentru investiții închiriabile, iar parterele includ spații comerciale de cartier, astfel încât o parte din nevoile zilnice să fie acoperite în interiorul complexului. Un element de marketing central este relația cu apa: proximitatea imediată față de Lacul Morii este exploatată atât peisagistic, cât și ca argument de calitate a vieții, cu alei de promenadă și perspective deschise. Accesul auto și cu transportul public se face pe Calea Giulești și prin conexiunile cu zona Crângași – Podul Grant, ceea ce integrează ansamblul în fluxurile urbane din sectorul 6.
Lacul Morii Residence – Giulești Residence (Calea Giulești 337b): Primul val major de construcții noi de tip „ansamblu” din zona Giulești a fost reprezentat de proiectul de la Calea Giulești 337B, cunoscut în materialele comerciale sub numele de Lacul Morii Residence și în documentele administrative și ale asociației de proprietari ca Giulești Residence. Ansamblul este amplasat tot în imediata vecinătate a Lacului Morii, pe latura nord-vestică, având deschidere atât spre malul lacului, cât și spre traseul Căii Giulești.
Proiectul este alcătuit dintr-un grup de blocuri noi, ridicate începând din anii 2000, cu regim de înălțime mediu, organizate în jurul unor curți și parcări, în care apartamentele de două camere domină tipologia de locuire. Promotorii au pus accent pe eficiența compartimentării, astfel încât suprafețele relativ compacte să ofere totuși zone de zi luminoase și dormitoare confortabile, cu balcoane orientate către lac sau spre bulevard. Ansamblul a fost, pentru o perioadă, principalul reper de locuire nouă în Giulești, anticipând dezvoltările mai ample de la Aqua City. În timp, densificarea zonei prin noi blocuri și integrarea în rețelele de utilități și de transport ale sectorului 6 au transformat Lacul Morii Residence într-un cartier stabil, cu infrastructură de cartier matură și cu o comunitate bine conturată.
Complex Rezidențial Lacul Morii 19: Complexul Lacul Morii 19 reprezintă o etapă mai recentă în urbanizarea zonei, fiind un ansamblu relativ compact, cu un singur front construit, situat pe Drumul la Roșu nr. 19, la câteva minute de malul Lacului Morii. Proiectul este gândit ca un mic condominiu exclusivist, cu doar 48 de apartamente, organizate într-un imobil cu regim redus de înălțime, de tip parter plus câteva etaje, cu parcări la nivelul parterului și o curte interioară cu loc de joacă.
Ansamblul se adresează în principal familiilor tinere care caută o locuință într-un cadru liniștit, dar conectat la oraș: apartamentele de două și trei camere sunt compartimentate modern, cu livinguri deschise către balcoane, bucătării separate sau open-space și spații pentru depozitare și dressing. Proiectul mizează pe sentimentul de comunitate restrânsă, numărul redus de unități și accesul controlat făcând din Lacul Morii 19 un produs mai intim decât marile cartiere de blocuri din proximitate. Faptul că termenul de finalizare este plasat în jurul anului 2026 face ca ansamblul să fie perceput ca un proiect de generație nouă în Giulești, cu standarde energetice și de confort adaptate normelor actuale, inclusiv locuri de parcare dedicate și spații pentru jocul copiilor.
Novum Residence Lacul Morii: Novum Residence Lacul Morii extinde zona de locuire nouă din apropierea lacului către artera Uverturii și spre cartierele Gorjului și Militari, dar rămâne, din punct de vedere funcțional și al imaginii urbane, legat de polul Lacul Morii – Giulești. Proiectul este dezvoltat în mai multe etape și blocuri, finalizate în jurul anilor 2020–2022, cu o paletă de locuințe variind în principal între două și trei camere.
Ansamblul se distinge printr-o arhitectură contemporană, cu fațade ritmate de logii și balcoane, orientate către lac sau către interiorul curții, și prin integrarea locurilor de parcare, atât subterane, cât și la nivelul solului. Amplasarea apropiată de stațiile de metrou și de marile centre comerciale din vestul orașului îl face atractiv pentru tineri angajați în zonele Politehnica, Grozăvești sau în parcurile de birouri din apropiere. Novum Residence Lacul Morii funcționează, de facto, ca o punte între ansamblurile din Giulești și cele din Militari – Lujerului, adăugând densitate și diversitate tipologică frontului urban din jurul lacului, dar păstrând un profil de cartier rezidențial cu accent pe confortul interior și accesibilitatea relativă a prețurilor.
Lemon Garden: Lemon Garden este unul dintre ansamblurile care au schimbat fața zonei din jurul stadionului Rapid – Giulești. Amplasat pe strada Mânzului, în apropierea parcului și a stadionului, proiectul este format din șase blocuri cu regim de înălțime parter plus șase etaje, dispuse în jurul unor spații verzi și alei interioare, într-o configurație care încearcă să combine densitatea blocurilor cu o anumită deschidere către spațiul plantat.
Structura de locuire este concentrată pe apartamente de două și trei camere; în blocuri nu există garsoniere sau apartamente de patru camere, ceea ce conferă ansamblului un profil clar de cartier de familii tinere și de cupluri la început de drum. Suprafața apartamentelor este gândită astfel încât să ofere un echilibru între cost și confort, accentul fiind pus pe livinguri spațioase, bucătării funcționale și balcoane utilizabile. Unul dintre blocuri a fost achiziționat de Primăria Municipiului București, care a repartizat acolo locuințe sociale și pentru cazurile speciale, ceea ce a adăugat un strat suplimentar de complexitate socială ansamblului. Lemon Garden a devenit, astfel, un reper important în discuția despre locuirea mixtă din Giulești, combinând proprietatea privată cu locuințele gestionate de administrația locală.
Cartierul Rezidențial Dolce Vita: Cartierul Dolce Vita este unul dintre primele proiecte de case și vile realizate în zona Giulești – Giulești-Sârbi de un dezvoltator privat, compania Energi-Co. Amplasat de-a lungul Căii Giulești, în zona numerelor 420–428, ansamblul a fost conceput ca un cartier de vile închise, cu străzi interioare asfaltate și infrastructură proprie, într-un context în care împrejurimile erau încă marcate de drumuri de pământ și parcelări vechi.
Proiectul a fost dezvoltat în mai multe etape, ajungând să includă zeci de vile și, ulterior, și un mic front de blocuri. Tipurile de case au primit denumiri inspirate din note muzicale – Do, Re, Mi – fiecare cu suprafețe și parcele diferite, de la locuințe relativ compacte până la vile mai ample, cu grădini generoase. Particularitatea tehnică a cartierului a fost utilizarea sistemului de cofraje din polistiren umplute cu beton, o soluție promovata ca eficientă energetic și cu pierderi reduse de căldură. În timp, cartierul s-a consolidat și s-a densificat: pe lângă vilele inițiale au apărut clădiri de tip bloc mic, iar numele „La Dolce Vita” este folosit astăzi atât pentru întregul perimetru, cât și pentru un complex de blocuri cu garsoniere și apartamente, integrate în țesutul de case. Proximitatea față de arterele care duc către Podurile Grant și Basarab, precum și către zona Orhideea, a transformat Dolce Vita într-un pol rezidențial atractiv pentru cei care lucrează în centrul și vestul orașului.
Ansamblurile rezidențiale Energi-Co din Giulești–Sârbi: Dincolo de cartierul Dolce Vita, Energi-Co a promovat și alte ansambluri rezidențiale de vile și blocuri mici în zona Giulești–Sârbi, într-un context în care terenurile disponibile erau relativ extinse, dar infrastructura urbană era încă precară. Presa de la începutul anilor 2000 menționează un cartier cu câteva zeci de vile, grupate în tipuri standardizate, și extinderea ulterioară a conceptului către blocuri cu parter, etaj și mansardă, adresate celor care căutau locuințe individuale sau semi-colective, într-un cadru mai aerisit decât cel al blocurilor clasice de cartier. Aceste ansambluri au avut un rol important în reconfigurarea zonei Giulești–Sârbi dintr-un teritoriu semi-rural și periferic într-un cartier de vile cu infrastructură îmbunătățită. Străzile interioare, racordarea la utilități și organizarea în asociații de proprietari au creat premisele pentru integrarea treptată a acestor insule de locuire în structura urbană a Bucureștiului, chiar dacă diferențele de calitate între drumurile interioare și arterele publice au rămas vizibile multă vreme.
Domus Parc (Calea Giulești 131): Domus Parc este un ansamblu rezidențial de dimensiuni medii, situat pe Calea Giulești nr. 131, identificat astăzi mai ales prin asociația de proprietari a blocului D2, cu scări distincte și o adresă clară în registrul administrativ al sectorului 6. Proiectul marchează trecerea de la țesutul de blocuri vechi și loturi de case la construcții noi, cu regim de înălțime mediu, organizate pe principii de condominiu. Blocurile din Domus Parc au fost gândite pentru a oferi apartamente contemporane, cu centrale termice proprii și facilități adaptate cerințelor actuale de confort urban, într-o zonă în curs de modernizare. Amplasarea pe axa Căii Giulești facilitează accesul spre Crângași și spre centrul orașului, iar proximitatea față de stațiile de tramvai și autobuz le transformă într-o opțiune pragmatică pentru navetă și deplasări zilnice.
Bloc Nou – Constructorilor–Giulești: În zona de intersecție dintre Bulevardul Constructorilor și Calea Giulești, aproape de limita cu cartierul Crângași, s-a dezvoltat un mic ansamblu de tip „bloc vilă”, comercializat sub numele Bloc Nou – Constructorilor–Giulești. Proiectul are un regim redus de înălțime, de tip parter plus două etaje și mansardă, cu doar câteva apartamente, ceea ce îi conferă un caracter intim, diferit de marile ansambluri de la Lacul Morii. Locuințele sunt, în general, apartamente de două camere sau garsoniere mari, cu suprafețe peste media zonei și cu locuri de parcare la subsol sau în curtea imobilului. Localizarea îl poziționează la o distanță rezonabilă atât de metroul din Crângași, cât și de Podul Grant și zona Grozăvești, fiind atractiv pentru cei care doresc să locuiască într-un imobil mic, dar să aibă acces rapid la principalele noduri de transport din vestul Bucureștiului.
Crângași–Giulești Residence: Sub denumirea comercială Crângași–Giulești Residence a fost promovat un alt mic ansamblu rezidențial în apropierea nodului Crângași, conceput în mod explicit pentru tinerii care studiază sau lucrează în zonele universitare din centrul și vestul orașului. Proiectul reunește, într-un singur imobil sau într-un grup restrâns de blocuri, 40–50 de apartamente de două camere, complet decomandate, cu un accent puternic pe investiție închiriabilă. Argumentele de vânzare au fost accesul rapid la campusurile Politehnica, Medicină, Drept sau Medicină Veterinară și apropierea de marile centre de birouri din Grozăvești–Orhideea. Din punctul de vedere al imaginii urbane, proiectul se înscrie în seria de blocuri noi care densifică fronturile de pe străzile secundare din spatele Căii Giulești și ale Bulevardului Constructorilor, completând treptat țesutul existent cu o generație nouă de locuințe.
Alte mici ansambluri și clustere de blocuri noi: Pe lângă proiectele cu nume bine conturate, zona Giulești – în sens larg – include numeroase blocuri noi sau ansambluri foarte mici, asociate unor adrese precise: Calea Giulești nr. 19 sau 190, diverse imobile noi de pe străzile secundare și dezvoltări punctuale în zona Prunaru sau în apropierea rampei spre Lacul Morii. Unele dintre acestea au asociații de proprietari cu denumiri distincte – cum este cazul Giulești Residence Bloc 2 sau Domus Parc – dar nu toate au beneficiat de o promovare comercială susținută. Împreună, aceste proiecte mai mari sau mai mici formează o salbă de dezvoltări rezidențiale care, în ultimele două decenii, au schimbat semnificativ profilul urban al axei Giulești, de la blocurile de anii ’60 și țesutul de case vechi la o combinație de ansambluri contemporane, cartiere de vile și blocuri de generație nouă.
*
Dezvoltarea cartierului Giulești după 1944
Studiul „Dezvoltarea cartierului Giulești după 1944", publicat de Gh. Vasilescu în volumul București. Materiale de istorie și muzeografie, nr. 5, editat de Muzeul de Istorie a Orașului București în 1967, continuă o lucrare anterioară a aceluiași autor despre istoricul cartierului Giulești (publicată în volumul IV, 1966) și acoperă transformările urbanistice, economice, sociale și culturale din cartier în perioada postbelică. Textul este un bun exemplu de echilibristică impusă de contextul ideologic: autorul introduce fiecare secțiune cu formulele canonice ale epocii — „inițiativa Partidului", „puterea populară", „epoca noastră socialistă" —, dar corpul propriu-zis al textului este, în mare parte, o înșiruire sobră de date concrete: suprafețe construite, număr de apartamente, școli, elevi, cadre didactice, paturi de spital, secții sportive. Limbajul propagandistic este, practic, concentrat în propoziții de deschidere și de închidere a fiecărui capitol, în timp ce informația factuală curge în interior aproape neafectată de retorică. (Notă: am păstrat formularea de atunci, "Crîngași"._
Locuințe și sistematizare
Acțiunea de reconstrucție a cartierului Giulești a început în 1959, când lucrările de modernizare au dobândit amploare. Proiectul de sistematizare afecta o zonă de circa 110 ha, împărțită în patru microraione, cu o capacitate finală proiectată de 36.000 de locuitori în blocuri noi. În primele două etape au fost construite peste 4.000 de apartamente: 2.343 în blocuri cu parter și patru etaje și 1.740 în blocuri cu șapte etaje. Suprafața construită până la data redactării studiului era de 314.143 mp. Cele trei sectoare de administrație locativă (I.A.L. 7, 8 și 9) gestionau, la momentul redactării, 64 de blocuri cu 4.087 de apartamente, în care locuiau 5.500 de familii, reprezentând circa 15.500 de locatari. Repartizarea era: 1.741 de apartamente în 18 blocuri cu 8 nivele (sectorul I.A.L. 7), 626 de apartamente în 12 blocuri (sectorul I.A.L. 8) și 1.720 de apartamente în 38 de blocuri cu 4 nivele (sectorul I.A.L. 9). Apartamentele erau preponderent de două și trei camere; au fost realizate și câteva zeci de garsoniere. Valoarea totală a investițiilor era estimată în 1961 la 128.350.000 lei. În același an s-au realizat 30.000 mp de pavaje de asfalt în jurul blocurilor și în parc.
Noile construcții aveau, în opinia autorului, arhitectură modernă cu linie orizontală dominantă, fațade pastelate, logii și balcoane. Perimetrul de sistematizare cuprindea și localitățile Giulești Sârbi și Giulești Sărindar. Reperele geografice ale planului de sistematizare erau Podul Grant, Șoseaua Crîngași și un bulevard nou creat spre sud-sud-vest. În locul zonei rezervate inițial unei căi ferate a fost proiectat un bulevard nou, cu o lățime de 40 m (două fire de circulație de 6 m și o zonă verde centrală), menit să lege cartierul 16 Februarie–Giulești cu cartierul uzinelor Grozăvești–Semănătoarea și cu cartierul Crîngași. Într-o primă etapă s-au realizat circa 1.200 m din acest bulevard.
Industrie
Cartierul Giulești nu aparținea zonelor industriale ale capitalei, activitatea sa economică fiind limitată de constrângeri geografice: cuprins între șoseaua Giulești și liniile ferate de la Gara de Nord și Gara București Basarab, cu prezența unor mari depozite C.F.R. și de combustibil și a stadionului Giulești, care ocupa o treime din lungimea șoselei. Totuși, câteva unități industriale funcționau sau au fost create în perioadă. Depoul I.T.B. de pe șoseaua Giulești nr. 250 adăpostea vagoanele de tramvai de pe liniile 3 și 11 și angaja 400 de muncitori. Întreprinderea „Ascensorul", înființată pe locul unui vechi atelier de telecomunicații, fabrica și monta lifturile necesare noilor blocuri. Vechea fabrică de sticlă de pe str. Drumul la Roșu nr. 1 — care funcționa înainte de 1944 cu 20 de muncitori — fusese extinsă, producând sticle de bere, butelii, sticle pentru esențe, eprubete și fiole. Pe șoseaua Giulești nr. 190 funcționa întreprinderea „Victoria chimică", cu circa 80 de muncitori lucrând în trei schimburi, producând tuburi P.V.C., profile și bătătoare de covoare. Întreprinderea pentru irigări „Grupul 3 șantiere" (T.C.T.F.) își amplasase garajul în Giulești Sărindar, str. Drumul Săbienilor nr. 24–26, cu peste 100 de muncitori. Fabrica de textile „Oltenia", care nu mai corespundea noilor necesități după naționalizarea din 1948, fusese reprofilată ca școală profesională.
Comerț
Rețeaua comercială a cartierului cuprindea, la data redactării, o piață acoperită modernă în centrul noilor ansambluri de locuințe și trei complexe comerciale cu magazine alimentare, cofetărie, farmacie, textile, aprozar, carne, pâine, librărie, frizerie, spații C.E.C., poștă și telefon. U.C.E.C.O.M. amenajase pe 1.000 mp unități de confecții, încălțăminte la comandă și reparații, tricotaje, ceasornicărie-bijuterie, mobilă și tapiserie, foto-studio și reparații de obiecte metalice. Pe strada Butuceni și la punctul Prunaru urmau să fie date în folosință două noi complexe comerciale, în construcție din iunie 1967.
Sănătate
Spitalul de femei Giulești funcționa în actualul local din 1940 și dispunea de trei secții: ginecologie, obstetrică și nou-născuți, cu 220 de paturi și 192 de angajați, dintre care 18 medici. În 1962, în localul nou construit lângă blocul-turn luase ființă centrul stomatologic pendant de policlinica Colțea-Basarab, cu 5 cabinete dentare, 3 laboratoare tehnice și un cabinet radiologic, deservit de 45 de persoane (5 medici, 6 studenți și cadre auxiliare). Dispensarul „Giulești Ulmi", dependent tot de policlinica Colțea-Basarab, cuprindea 4 circumscripții pentru adulți, 4 de pediatrie, un cabinet stomatologic și o secție de sterilizare, cu 40 de salariați și circa 3.000 de consultații lunare. Un dispensar de pe str. Câmpulung asigura 30–35 de consultații zilnice. În Giulești Sârbi funcționa circa sanitară nr. 224.
Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. Pasteur"
Institutul fusese înființat în 1908 cu un rol modest, dobândind în 1921 numele savantului francez. Un nou local cu patru etaje și două subsoluri fusese construit în 1950 pe șoseaua Giulești, dotat cu aparatură modernă. În 1959 s-a adăugat o secție de febră aftoasă, descrisă ca cea mai modernă secție a institutului. În 1962 Institutul Pasteur a fuzionat cu „Institutul de patologie și igienă animală", sub denumirea „Institutul de cercetări veterinare și biopreparate Pasteur", devenind for superior de cercetare în medicina veterinară și unica instituție producătoare de produse biologice pentru diagnosticul și profilaxia bolilor animale. Extinderea institutului a impus construirea unei noi artere de distribuție a apei pe șoseaua Giulești, o stație de preparare cu două puțuri de adâncime și un mare canal colector cu secțiunea de 2,40/1,65 m, construit din 1957, care pornea de la institut și ajungea prin șoseaua Giulești la Regie, până în Splaiul Dâmboviței, la Grozăvești, cu racord la canalul de la Casa Scânteii prin str. Mesteacănului.
Învățământ
Cartierul dispunea, la data redactării, de o rețea școlară semnificativă. Liceul nr. 25, construit după ridicarea blocurilor, avea 37 de săli de clasă, 1.332 de elevi la cursurile de zi, 420 la cursurile serale și un corp didactic de 80 de profesori, cu cabinete medical și stomatologic, două laboratoare (fizică și chimie), bibliotecă de circa 2.000 de volume. Școala generală nr. 163, construită în 1953 pe Șoseaua Giulești nr. 68, număra 16 săli de clasă și 600 de elevi, cu 15 profesori și 8 învățători. Școala nr. 166, ridicată pe noul bulevard al Constructorilor, dispunea de 24 de săli de clasă, laboratoare, bibliotecă, cabinete medicale, terenuri de sport și teren agricol experimental. Școala generală nr. 162, de pe Șoseaua Giulești nr. 234 (Copșa Mică), construită în 1935 și refăcută ulterior, număra 21 de săli de clasă, 650 de elevi, 17 profesori și 10 învățători. Școala generală nr. 168 de pe Șoseaua Giulești nr. 7, împreună cu a doua clădire de pe str. Alizeului nr. 9, totaliza 23 de săli de clasă și 700 de elevi. Un local cu clasele I–V funcționa pe str. Tabla Buții nr. 60, cu 678 de elevi și 19 învățători. În Giulești Sârbi fusese construit un nou local cu 8 săli de clasă pe lângă vechea clădire a școlii nr. 161 (320 de elevi, 8 profesori și 4 învățători) și o grădiniță cu orar redus, nr. 80. Școala generală nr. 153 din Giulești Sărindar, pe Drumul Săbărenilor nr. 21, fusese reconstruită în 1960 (553 de elevi în 16 clase paralele, 22 de cadre didactice), cu laboratoare, sală de proiecție, ateliere de tâmplărie și lăcătușerie și bază sportivă.
La nivel profesional și tehnic funcționau Școala profesională de ucenici auto (înființată în 1942 lângă atelierele de montare a materialului rulant, restructurată ulterior de Ministerul Transporturilor Auto, Navale și Aeriene; 30 de săli de clasă, 904 elevi la cursurile de 3 ani, 138 la cursurile serale, 38 de profesori), Școala profesională de căi ferate de pe șoseaua Giulești nr. 10 (16 clase, 556 de elevi pregătiți pentru lăcătușerie mecanică, locomotive Diesel, instalații electrice) și Liceul industrial de căi ferate, înființat în 1966 în același amplasament, cu o școlarizare de 5 ani.
Cultură
Teatrul Muncitoresc C.F.R., redenumit Teatrul Giulești, activase din stagiunea 1946 până în 1965, când clădirea a intrat în reparații și transformări capitale. În cei aproape 20 de ani de activitate reprezentase peste 100 de premiere și peste 5.000 de spectacole, cu un public total de peste 2.500.000 de spectatori. Repertoriul cuprindea 40 de piese din dramaturgia română (Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Liviu Rebreanu, Tudor Mușatescu, Victor Ion Popa și alții) și piese ale unor clasici și dramaturgi moderni străini (Shakespeare, Schiller, Brecht, Lorca, Gogol, Eduardo de Filippo). Regizori menționați: Ion Șahighian, Aurel Ion Maican, N. Massim. Cartierul dispunea și de o sală de cinematograf cu 600 de locuri, cu ecran lat, și de un cămin cultural cu sală de cinematograf în Giulești Sârbi. Biblioteca de cartier nr. 23, înființată în 1950 la șoseaua Giulești nr. 36 sub denumirea „Constantin Mille" și ulterior mutată la nr. 146, deținea 16.000 de volume, primea zilnic 30 de reviste și ziare și înregistra circa 2.500 de cititori anuali cu 48.000 de lecturi. O a doua bibliotecă, purtând numele poetului N. Labiș, funcționa în Giulești Sărindar pe lângă școala generală nr. 153.
Sport
Activitatea sportivă în cartier era structurată în jurul Asociației Generale Sportive și Culturale, înființată în 1923 la cererea lucrătorilor C.F.R. Din 1931 asociația devenise „Biroul Central al Asociațiilor Sportivo-Culturale C.F.R." (B.A.S.C.–C.F.R.), cu secții de turism, tenis, scrimă, ciclism, șah, lupte și box (această din urmă cu peste 300 de elevi). Printre performerii secției de box figurau Lucian Popescu, triplu campion european la categoriile muscă, cocoș și pană, Mihail Fulea, Gh. Covaci, Constantin Minoiu. Secția de ciclism avusese campioni precum Tănase Ignat (fond) și Ion Mironescu. La atelierele Grivița a luat ființă în 1932 secția sporturilor de iarnă, cu echipele Rapid și Excelsior.
Din 1930 echipa de fotbal a urcat în categoria I-a seniori, apoi în 1931–1932 în categoria I-a onoare. Ajunsă în Divizia Națională A, F.C. Rapid a debutat cu o victorie asupra campioanei „Ripensia". Echipa a efectuat turnee în Iugoslavia, Ungaria, Franța și Luxemburg. Din 1944 a trecut sub îndrumarea Uniunii Sindicatelor C.F.R. Între 1944 și 1958 Asociația Sportivă „Locomotiva" (din Sindicatul Transporturi și Telecomunicații) a obținut rezultate notabile, inclusiv 34 de titluri de campioni republicani în sezonul 1949–1950. La 1 mai 1958 a fost creat clubul sportiv „Rapid", transformat în 1960 în „Grivița Roșie". La data redactării, asociația sportivă cuprindea 13 secții (atletism, baschet, volei, handbal, popice, fotbal, box, sporturi nautice, natație, lupte, rugbi, polo și haltere) cu 1.050 de sportivi activi, 12 maeștri emeriți și 35 de maeștri ai sportului. Echipa de fotbal câștigase campionatul în sezonul 1966–1967. Între 1963 și 1965 începuse construirea prin muncă patriotică a unui stadion sportiv nou, între străzile Rușetu, Doftănetului și Sidefului, cu teren de fotbal, pistă de atletism cu 7 culoare, terenuri de volei, baschet și handbal; tribunele și vestiarele urmau să fie finalizate ulterior.
Listă de referințe
Sistem integrat de cartografiere relațională a realității urbane, de organizare, conectare și interpretare a tuturor entităților care compun realitatea imobiliară, patrimonială și urbană. Este o arhitectură relațională care modelează orașul ca rețea.